Despre studenti

A fost odata...
- Un imparat! vor spune repede micutii mei cititori.
- Nu copii... n-ati ghicit. A fost odata un student... ca toti aceia care dupa ce termina liceul vor sa cunoasca anii de studentie... Si exact asta am vrut sa spun: "sa cunoasca anii de studentie".
Anii de studentie se vor a fi cei mai frumosi si mai importanti ani din viata, pentru ca, in acesti ani, iti formezi noi prieteni, prieteni cu care ai ceva in comun pentru toata viata, si anume vocatia aleasa; iti conturezi viitorul, treci prin nenumarate experiente, si, de asemenea procesul tau de maturitate se apropie de final. Devii om mare, cu capul pe umeri. Dar din pacate, studentii zilelor noastre vad putin diferit viata de student (binenteles, nu toti).
Ce este studentia cand la facultate sunt mai multe locuri decat studenti (nu ca nu ar fi studentii cu miile) si cand facultatea se face doar pentru diploma?
Cu riscul de a parea studentul cu ochelarii cat fundul de borcan cum adesea sun vazuti cei care trateaza in acest fel subiectul, am sa spun ca nu e la locul lui sa faci sau sa iti doresti sa faci facultatea pentru ca: "frate, abia astept sa termin odata liceu' asta de tot ____ si sa ma duc la facultate! acolo viata! distractie de distractie, nu iti are nimeni grija, scap si eu de "batrani", si-apoi cu examenele o scot eu la capat cumva, ce naiba!"...
O sa revin la subiect cu o alta ocazie. Pana atunci ganditi-va si voi ;)
Pentru amuzament am va prezint studentul fericit dupa cum urmeaza:

Început

Sesiunea s-a terminat; bine sau mai putin bine, asta in functie de eforturile depuse de fiecare dintre noi. Si ce face studentul dupa o sesiune? Sarbatoreste. Asta vroiam si noi.
De obicei, cand ies cu colegii alegem Janis. Chiar imi place Janis. Nu inteleg de ce ies doar cu ei acolo. Infine. De data asta nu a fost sa fie asa. Sa zicem ca se dorea o schimbare. Nu sunt adeptul schimbarilor dar nici nu pot sa spun ca nu imi plac. Dupa mai multe incercari esuate am ajuns in Avenue. Era pentru prima data cand intrasem. De obicei treceam pe acolo la ore tarzii si muzica bubuia ingrozitor. Nu tocmai cum imi place mie... Cred ca acum era undeva la ora 21. Am intrat si era liniste... aproape pustiu. Dragut de altfel, si nu imi amintesc sa ma fi intepat nasul de la miros de beci, ceea ce consider ca este un maaare plus.
-Deci, ramanem? -Ramanem.
Zis si facut. Am luat o berica si am inceput sa vorbim. Am ridicat paharul sa ciocnim in cinstea ultimelor 3 sesiuni ramase de petrecut impreuna. Parca ezitand, s-au mai ridicat doua pahare. (am uitat sa mentionez ca a fost mai mult o iesire "in familie").
Stiti cum e atunci cand simti si stii ca ceva o sa se intample sau ca s-a intamplat doar ca nu vrei sa ti se confirme? Banuiesc ca da. In situatia respectiva ma aflam eu. Pana cand inevitabilul s-a produs. Fetele mele o sa plece. Mai avem un singur semestru de petrecut impreuna. Au ales varianta ERASMUS. Muzica mergea din ce in ce mai tare... nu ne mai auzeam...
Viata ne aduna, viata de desparte...